Miercuri, Aprilie 30, 2008

e drePtul TaU !!!

De ce nu iau oamenii atitudine? Esti calcat in picioare si dreptul tau la replica este doar teoretic? De ce sa taci si sa nu zici nimic... ? Doar din comoditate? Doar din simplul motiv ca lucrurile tinute pt tine nu se pot dezvolta nicicum? Dar se dezvolta in tine.
Stai si cresti acolo in mintea ta un mic monstrulet cu burta care nu va iesi niciodata la lumina pentru ca e dificil de tinut in lesa. Si atunci ce rost mai are viata? Unde e farmecul? Let it go. Spune ce ai de zis, bucura-te de probabil singurul drept real care iti este oferit din nastere, dreptul la opinie, libertatea cuvantului.
S-au dus vremurile cand daca spuneai ceva te trezeai cu sri-ul la usa. E dreptul tau sa nu te lasi calcat in picioare. E dreptul tau sa spui ce vrei, ce simti, ce crezi! Profita din plin! Profiti de aer si de apa ca sa traiesti, dar te plafonezi. Gusta viata! Musca din ea cu tupeu chiar daca dupa aia va trebui sa vizitezi un dentist. Nu-i nimic, schimbi dantura. Oricum aveai o carie pt care iti era sila sa t asezi pe scaunul ala incredibil de comod.
Nu iti plac surprizele... Nu cred! Nu te bucuri de o cutie mare, impachetata frumos in care habar n-ai ce este? Ba da...recunoaste! Abia astepti sa vezi ce e acolo si rupi cu nerabdare hartia lipita cu prea mult scotch. Viata e un prieten care iti pune in brate mii de cutiute mai mari sau mai mici, impachetate in mii d feluri. ai primit de fiecare data cadoul mult dorit? Imposibil... dar ai savurat din plin momentele de pana l-ai vazut.
Da-o pe fata. E parerea ta. Esti tu! Salveaza-te de la monotonie, de la umilinta pe care ti-o provoaca tacerea.
Fa totul ca sa simti ca traiesti!
Posted by tora at 18:08:19 | Permanent Link | Comments (7) |

Marţi, Aprilie 29, 2008

epILog de incEput...

Hey y'all

am hotarat sa incropesc acest blog pt ca fara sa imi dau seama, viata m-a adus intr-un stadiu de care nu sunt foarte mandra... am cam uitat de bucurii marunte si fara materialitate. Nu mai scriu, nu mai desenez, si la capitolul muzica m-am plafonat fara rost... erau micile evadari in realitatea mea, ma aventuram in alte lumi si alte simtiri fara sa ma inchid in mine, din contra... visul meu era public! mi-am pus suflet acolo unde nu era cazul si probabil simt nevoia sa il pierd in alte simtiri...
Asa ca intr-o zi cu ( ma uit acum pe geam...) soare, m-am hotarat sa scriu in blogu asta. De fapt ma pregatesc sa ma duc sa imi cumpar bloc de desen si carbon...

De ce schimbarea asta brusca te intrebi probabil, tu care ma cunosti atat d vida si lipsita de viata...

Oh well... e intrebarea la care incerc sa imi raspund cat pot de sincer. Sa fie automotivare din nevoia de a schimba ceva? Un om care ma impulsioneaza si ma intriga? Abisul de cacat in care cadem avand doar puterea de a da din maini neputinciosi? Lumea? Viata? Oare...?
Posted by tora at 12:45:46 | Permanent Link | Comments (3) |